4
Viață a vieții mele
Nu mi-aș vrea pe fire-o pată
3
Eu nu știu cum cânți Tu, Doamne
Și ascult mut de uimire
2
Când îmi poruncești să cânt eu
Inima-mi de bucurie
1
Infinit creat sunt, Doamne,
Așa hotărî Cuvântul,
Prin salcâmi poteca trece
Toată-n mușchii verzi cuprinsă
Singur sunt și de la rece
Cade-o frunză jos aprinsă.
Măgura de nord înalță
După lac spre cer curbura
Și adaugă-n verdeață
Arbori aurul, purpura.
Întâlnesc ușoara barcă
Oaspetele ce-mi aduce
Și o lume-ntreagă parcă
N-ar putea să ne încurce.
Despărțindu-mă de tine
Trec de sălcii înclinate
Care peste unde line
Se vărsară răsturnate.
Alba de mesteacăn
Sub fereastra mea
Cu omăt se-mbracă-n
Argintiu de stea.
Zorii când porniră neaua,
În cotlonul său de ani
A fătat șapte cățeaua
Cățelandri roșcovani.