Ard libelulele roșcate,
Bondarii trec multicolori
Țărănci în care râd urcate,
Pășesc cu coase cositori.
Nimeni nu va fi acasă
Doar amurgul. Și s-a stins
Ziua iernii luminoasă
Lângă storul larg deschis.
De la pământ se rupse zarea
Și aburul se culcă-n văi,
Pădurea-n umbre-și ține starea,
Iar creștetele în văpăi.
Mi-a curs Luna pe podele
Ori e, poate, promoroacă
Ce din toamne reci și grele
Arginti-n viața-mi săracă?
De când Judecătorul Sfânt
Privirea de proroc mi-a dat-o
Citesc în ochi de pe pământ
Şi răutatea şi păcatul.
Lângă praguri
Ciobăneasca ploaie-n toamnă
Printre foșnete s-ascunde,
Lu Cijai (îngrăditura cerbilor)
Visul munților sihaștri
Nici un glas nu îl pătrunde
Tu, fericire, unde alergi? - În inima care iubește!
Iar tu, tinerețe, ce drum îți alegi? - În inima care iubește!
Unde porniți îndrăzneli și puteri? - În inima care iubește!
Iar voi încotro suferinți și dureri? - În inima care iubește!
Dormi, căci lângă zare
Rece-i și devreme;
Steaua-n tremurare
Printre cețuri geme.
Din pian a prins la viață
Melodia de departe
Și-au pornit să-nvârtă danțul
Păpușele minunate.