Iată ziua devine căruntă,
Unde-i aurul razei de vară?
Și sprâncenele sure se-ncruntă,
Iară pletele se-nfiorară.
Sărut vatra şi-al ei nume
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
Sunt Francois și nu mi-s drag
În laț de tâlhărie
Degrabă bucile-mi cât trag
Gâtleju-mi o să știe.
Aripile stoluri, cârduri
Nesfârșite se îndeamnă,
În culorile arzânde
Le petrec munții din toamnă.
Iarăși luceafărul în toamnă
Își zbate-amăgitorul foc,
Iar păsările se îndeamnă
După-nsoriri s-o ia din loc.
Облаком волнистым
Пыль встаёт вдали;
Конный или пеший -
Не видать в пыли!
Cât de departe căile s-au dus,
Câmpia în lărgime nu încape,
La ce-nălțimi de proaspetele ape
Cocorii mână drumul lor de sus.
Deodată cerul a trăsnit
Cu flacără și tunet rece.
Și vântul a înebunit
Livada vrând să ne aplece.
***
Prin al naturii schit în pace
Sub fremătarea de mesteceni
Bulboana apele îşi toarce,
Dalbe stânci își scapă lacrimi
Iar pârâul tot le trece
Pe-unde frunze-n sânge-ncearcă
Să se strige-n cerul rece.