Trebuie să poți pleca
și totuși să fii ca un pom:
ca și cum rădăcina ți-ar rămâne în pământ,
de parcă peisajul s-ar mișca și noi am sta pe loc.
Vine noaptea
acolo iubești
nu ceva frumos -
ci ce-i urât.
Stau culcată
în brațele tale, iubite,
ca sâmburele de migdală în migdală.
Spune-mi: unde stă
Ce puțin folositoare sunt,
Ridic degetul și nu las
nici cea mai mică linie
in aer.
Sărutul petalelor de trandafir,
mereu noi micuțe și moi
petale ale florii în deschidere.
Porumbei albi
in albastru
orbite de ferestre arse,
războaiele vor fi purtate pentru voi?
Cuvântul tău,
cine îl va readuce,
cel viu,
încă nerostit
Poeziile fericirii sunt cele mai frumoase.
Precum floarea este mai frumoasă decât tulpina
care le răsare
Am amenajat o cameră în aer
printre acrobați și păsări:
patul meu pe trapezul sentimentului
ca un cuib în vânt
Nu te obosi
întinde-ți mâna
încet
ca o pasare