Unul – tot foc și nestatornicie,
Cu toane, ca un prunc, dar înzestrat
Cu minte gravă, veselă, zurlie,
Bard, filozof, istoric învățat,
Laussane, Ferney! Ne amintiți noi nume
Prin care voi vestite ați ajuns,
Doi muritori ce-au căutat pe lume
Drum glorios ce-i altora ascuns.
Nu-n van Rousseau alese acest loc,
Să-l populeze c-o iubire pură,
Rod al închipuirii lui de foc,
Căci Amor, lângă lac și curmătură,
De n-ai iubit, misterele iubirii
Te-or cuceri aicea negreșit;
Și fi-vei îndoit rob fericirii
O dată-n viață dacă ai iubit,
Singuratate plină și de albine
Și păsări cu penet multicolor,
Ce îi închină triluiri divine,
Mai dulci decât al oamenilor cor,
El este-n toate-aici; în negrii pini
Ce umbră-i țin pe înălțimi cu ciute;
E în cascade-n vii și în grădini
Spre lac din foi și frunze-ntrețesute;
Clarens, călcat ești tu de pași cerești;
Spre tronul ei iubirea fără moarte,
Pe treptele de munți dumnezeiești
Suit-a... Zeul ei de-aici împarte
Clarens, tu, leagăn al iubirii pure,
Pătruns ești și-azi de-al pasiunii gând.
Ai rădăcini în dragoste, pădure;
Pătrunși de dragoste ghețarii sunt
... Înrourații zori se-arată iară,
Cu-obraji de flori și cu miresme sfinte,
Râzând de nori – și ziua stă s-apară,
De parcă-n lume n-ar fi și morminte.
Glas de-aș putea să dau și să-ntrupez
Tot ce e viu în mine-ntr-un cuvânt:
Gând, patimi, inimă, simțire, crez,
Ce-am căutat și caut pe pământ,