Dar formele-i sunt vis, vis de iubire
Al unei nimfe solitare, goale,
Dorindu-și un nemuritor drept mire –
Un vis al frumuseții ideale,
De-i drept că Prometeu răpi scânteia,
Sădind-o-n om, ea zeilor plătită
Le-a fost în marmură după aceea.
De muritoare mâini de-i făurită,
... Dar peregrinul meu, cântat de vers,
Ce muză-mi însoțea, pe unde este?
Pe nicăieri el oare n-a mai mers
Și punct așteaptă lunga mea poveste?
Ce-n umbră schimbă viață și substanțe,
Tot ce Natura pus-a-n oameni vii,
Liman lipsit de gânduri, vreri, speranțe,
Universală beznă cu stafii...
Domnește hăul, ca s-aflăm din vreme
Ce-om fi și noi în beznele funebre.
Și Gloria, ah, stă să ne mai cheme,
Și numele ni le visăm celebre
Dar liniște! Din hău aud o larmă
Un murmur surd, un murmur de departe,
Cum iscă un popor la ceas de-alarmă,
Atunci când Soarta l-a rănit de moarte.
O, unde ești, vlăstar de falnici regi?
Speranța multor nații e zdrobită!
Tu, moarte cruntă, nu puteai s-alegi
Pe una mai de rând, mai neiubită?
Țăranca naște – ea nu moare însă,
Iar tu te-ai stins iubită, încât chiar
De hulitori de regi vei fi deplânsă.
Ne pierdem sfântul libertății har,
Ți-a fost veșmântul de nuntire doliu,
Și mort ți-e al nuntirii fruct – și-i moartă
Ea, tuturor mândrie și orgoliu,
Cu păr de aur – dulcea ta consoartă!
Vai nouă – și nu ei! Ea doarme lin...
Ce-o aștepta? Nesigura iubire
A plebei, sfaturi ascunzând venin,
Minciuni, fățărnicie, lingușire,