2.
Zi a vieții mele!
apune soarele.
3.
Vino-nseninare aurită!
a morții
1
Ce se-ntâmplă? Scade marea?
Nu, creşte ţara mea!
O nouă flacără o nalţă!
6
Am început cu-aceasta:
m-am dezvăţat de mila pentru mine!
11
Unde-i primejdie,
acolo sunt de faţă,
răsar ca din pământ.
16
„În iad ajunge cel ce-ţi bate drumul!”
Ei, bine! Către iadul meu doresc
să-mi pardosesc cu aforisme drumul.
1.
De când mi-a rodit această carte, mă chinuie dorul
și rușinea,
Cugetul mi-l țin în jug
Arătări hilare!
Fug, dar încotro să fug?
Să m-arunc în mare?
Cuvântul viu mi-e drag nespus:
El sare nalt, mereu dispus,
Are-un salut cuviincios,
Și chiar stângaci e grațios,
Nu-mi place stăpânirea și-ascultarea.
Supunerea?O, nu! Nici dominarea!
Cel ce de sine nu se teme, nu-nspăimântă.
Doar cel care-nspăimântă se vrea mare.