Înserarea înșelată
se-mbracă în frig.
De după geamuri
Liniștea rotundă a nopții
peste pentagrama
infinitului.
Prin porticu-Elvirei
să te văd trecând,
numele să-ți aflu
În adâncul apei
vorbele rămân.
Mâl de voci pierdute.
Peste-nfrigurata floare
Simt
că sângele-mi arde
în vine,
flacără roșie care-mi va coace
Crist
o oglindă avea
în fiecare mână.
Propriul spectru
Scară de lună
ce urcă
spre nord
(cromatică.)
Boul
ochii-și închide
încet...
(Căldură de staul.)
Se apără-n casă
de stele.
Noaptea se năruie.
Înăuntru-i o fetiță moartă
Un turn e Sevilla
plin de arcași iscusiți.
Sevilla pentru-a răni,