Cu fruntea-n pământ, cu gândul în înalt
mergeam, mergeam
și pe-a timpului cale,
căutând o dorință viața mea se avânta.
În casa albă moare
piezania bărbaților.
O sută de căluți se rotesc.
Urcă-ncet pe stradă
pentru fanți, acum,
ay, ay, ay, ay.
Pe stradă în jos
În albul infinit,
zăpadă, nard, salină,
și-a pierdut reveria.
În memorie-aș păstra
c-o amintire de-argint,
piatra de rouă.
În apa neagră
arbori care zac,
maci
și margarete.
Umbra-mi trecu tăcută
peste apa pârâului.
Pe umbra mea-s broaștele
Vreau să simt în mâinile mele
o imensă floare de degete
și simbolul inelului.
Nu-l vreau.
Ia inelul de nuntă
ce bunicii tăi îl purtară.
O sută de mâini sub pământ
îi duc dorul.
Înalte turnuri.
Fluvii întinse.