Vin zile tot mai grele.
Timpul amânat până la revocare
devine vizibil la orizont.
Curând va trebui gheata să-ţi legi
Totul este numai rană
și nimeni pe nimeni n-a iertat.
Rănit ca tine și rănind
trăiam spre tine îndreptat.
Oriunde ne îndreptăm în furtuna de roze,
noaptea e de spini luminată, și al frunzișului
tunet, ce abia se-auzea în boschete,
ne urmărește acum pas cu pas.
Călătoriile se încheiară,
a stat și vântul din cale.
O casă din cărți ușoară în mâini deodată îți cade.
Vin zile tot mai grele.
Timpul amânat până la revocare
devine vizibil la orizont.
Curând va trebui să-ţi legi şireturile
Vorbirea e un simptom de Tandrețe –
Și tăcerea e unul –
Cea mai perfectă comuniune
N—o aude nici unul –
Compătimești mai lesne morții
Pe care mila ta
În viață încă să fi fost –
I-ar fi putut salva –
O Picătură ce se-nfruntă
Cu Marea – uită că-I măruntă –
Cum eu – cu Tine-acum –
Voi cânta mai departe!
Păsări vor trece deasupră-mi
În drum spre mai Galbene Clime –
Fiecare – așteptând un Prihor –
Dincolo de gard –
Sunt fragii –
Dincolo de gard –
Doar să vreau – m-aș putea cățăra –