După viscol o linişte mare
De jur împrejur se coboară.
El mergea din Bitina spre Ierusalim,
Chinuit de presimţiri şi de destin.
Tufişul ghimpos de pe creastă era dogorât,
Deasupra bordeiului fumul nu se clintea, mohorât,
Când, săptămâna trecută, îmi pare,
Intra în Ierusalim, uşurel,
Osanalele tunau în întâmpinare,
Se ţineau cu lacrimi după El.
Cu noaptea-n uşă o să-mi bată
Iar demonul, acuşi-acuşi,
Să-mi ispăşesc o desfrânată
Pornirea mea, din anii duşi,
Deretică lumea nainte de praznic.
Căsătoria nu e o casă
nici măcar un cort
este înainte de asta şi încă mai rece:
Plîngem printre zgîrie-nori
Precum strămoşii plîngeau
Printre palmierii din Africa.
Pentru că sîntem singuri, tare singuri,
Curăţă scuipătorile, băiete,
Detroit,
Chicago,
Atlantic City,
Hai zi, zi,
Jazz Band!
Zi-i, ca pentru lorzi şi ladies,
Pentru conţi şi duci,
Şi eu cînt America.
Sînt fratele vitreg.
Mă trimit să mănînc la bucătărie
Cînd vine lume.