O spadă,
O spadă de fier făurită în răcoarea zorilor,
O spadă cu rune
Pe care nimeni nu le va putea nesocoti,
Cine îmbrăţişează o femeie este Adam. Femeia este Eva.
Totul se întâmplă pentru prima oară.
Văzut-am ceva alb pe cer. Că-i luna mi se spune,
dar ce pot face cu un cuvânt şi o mitologie?
Scripturi de lumină se năpustesc asupra umbrei, mai uimitoare decât meteorii.
Mândrul oraş necunoscut se revarsă peste câmpie.
Sigur de viaţa şi de moartea mea, mă uit la ambiţioşi şi-aş vrea să-i înţeleg.
Ziua lor e lacomă ca un laţ în aer.
Iesire nu-i. N-a fost facuta pentru
Palatul ce cuprinde universul.
Nu poti surprinde-aversul, nici reversul.
Nici zid nu-i imprejur, nici tainic centru.
Cu trupul ultragiat de recea spadă-a
Lui Hamlet moare-un rege-n
Danemarca,
În nalt palat de piatră, ce domină
Capitolul II
(Fragmente) **
Dânsul s-a oprit,
Faptul că am văzut crescînd orasul Buenos Aires, crescînd si descrescînd.
Că îmi aduc aminte de curtea cu vită, de verandă si havuz.
Că am mostenit engleza si am încercat să mă deprind cu saxona.
Că am iubit germana si mi-a fost dor de latină.
Nu ştie nimeni, nici măcar oglinda
că amare lacrimi omeneşti vărsat-a.
Nu poate bănui că prăznuieşte
acele lucruri vrednice de lacrimi:
Capitolul II
(fragmente) *
Cred ca prietenia este poate FAPTUL ESENTIAL al vietii. Prietenia, asa cum mi-a spus Adolpho Bioy Casares, are acest avantaj asupra dragostei: nu are nevoie de nici o dovada. In cazul dragostei, esti mereu ingrijorat daca esti iubit sau nu, esti mereu trist, anxios, in timp ce in prietenie poti sa nu-ti fi vazut un prieten mai bine de un an. El te-ar fi putut chiar desconsidera. Ar fi putut incerca sa te evite. Dar, daca esti prietenul lui si stii ca el e prietenul tau, nu trebuie sa te ingrijorezi. Prietenia, odata stabilita, nu mai are nevoie de nimic altceva. Continua, pur si simplu. Functioneaza ceva magic, un fel de vraja.