Şi cei ce plâng ca şi acei ce râd
O luptă duc amară,
- Năuntrul lor e-aceeaş tragedie,
Aceeaş iarnă tristă şi pustie,
Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunziş incert, minunăţie
De flori în care-n somn sărutu-I stins,
Vioi, ripînd suava broderie,
Că-i Primăvară-acum, e clar :
În miezul verzilor Domenii
Furtul lui Thiers şi-al lui Picard
Splendori şi-arată, sumedenii.
Cînd fruntea-n zbucium roşu-a copilului cu-ardoare
Imploră roiuri albe de vise vagi, tîrzii
La patul lui vin două surori fermecătoare,
Cu degete plăpînde şi unghii argintii.
O stea trandafirie-n urechi ţi-a lăcrimat.
Alb, Infinitu-ţi cade de la grumaz la şale.
Pe sâni îţi pune Marea mărgăritar roşcat.
Iar Omul sângerează la tronul coapsei tale.
362 Daca un barbat iubeste fara speranta o femeie, trebuie sa-i rupa toate fotografiile pentru a putea trai in pace.
Scrisoare din 1933 - Antoine de Saint-Exupery
FEMEIA
280 Femeia este iubita asa cum este iubita muzica, e iubit luxul. Este spirituala sau este sentimentala si este dorita. Dar ceea ce crede, ceea ce simte, ceea ce poarta in gand
nu intereseaza pe nimeni. Duiosia pentru copilul ei, grijile cele mai firesti toata aceasta parte adumbrita este neglijata [
] Dar femeia nu se gandeste mereu la dragoste : nu are timp !
Curier Sud - Antoine de Saint-Exupery
Plecam la drum cu pumnii în sparte buzunare,
Îmi devenise însuşi paltonul idea;
Mergeam sub cer, o, Muză, şi îţi eram vassal;
O, cite nu visat-am iubiri încîntătoare !
În neagra, ciunta furcă, buna,
Ai diavolilor paladini
Dansează, tot dansează-ntruna,
Uscaţi, scheletici Saladini
Unui fante rural
O, soţii din Mauchline, e cinstit
C-aţi plâns pe răposatul,