Traducere în limba română de Emil Iordache
Bookmark and Share
Ce-mi pasa de-i a strazilor otreapa,
Dar sa ma însoteasca pân’ la groapa.
Copii, neveste, supe
La drum pe muncitor
Felicită că rupe
Inelul tuturor.
A negru, E alb, I roşu, U verde, O de-azur,
Latentele origini vi le voi spune toate:
A e corsetul negru de muşte-ntărâtate
Ce-nchipuie în jurul cadavrului impur
din Cantos
nu pastra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
spune-mi-o mie, doar mie, in taina
tu, ce zambesti cu-atata gingasie
sopteste-mi cat mai lin : inima mea te va auzi
Trupul de ieri ţi-am ascuns
între var şi mistrie
A rămas numai zidul
care nu mă mai ştie.
Retorul vine la tine,
îți smulge poemul din mâini,
ți-l numără filă cu filă.
Domnule retor, de unde vii?
Tu ce mă faci să cânt şi să visez acuma,
Eu văd că eşti departe, şi poate n'ai să vii...
Şi cine eşti, eu nu ştiu, cum cine sunt, nu ştii;
Dar simt că eşti frumoasă, că ochi albaştri ai,
Şi când se vor întoarce cocoarele plecate,
- Căci primăvara sfântă o să ne vie iară,
Atâtea cuiburi calde, în urma lor lăsate,
Le-or regăsi tot astfel cum le-au clădit în vară?