Plopul se zbate
în vijelie: o să-și ia zborul?
Zidul nu mai vrea să fie zid,
de aceea se prăbușește
Poet mort pe eșafod.
Poet mort cu ochii străpunși.
Poet mort într-un duel.
Poet mort fiindcă a iubit această lume.
Nu mai spun mulțumesc.
Nu mai spun iertare.
Poemelor mele le cer
să vă aducă
a 2-a variantă
O, seara ce trece prin satele întunecoase ale copilăriei.
Iazul sub sălcii
De pe aprigul cal, după gratii de gard,
În lunatice seri ori în zile ce ard,
Eu ghicesc pe când treci printre flori de migdal
Cu obrazul umbrit de gingașul voal.
Cer în furtuni sub amurg,
Tunete-n slăvi și-n adânc –
Gânduri și mare-n furtuni,
Gânduri ce strigă și plâng.
Traducere de Leo Butnaru
Luaţi aminte!
Dacă stelele sunt totuşi aprinse -
Tîndălească bătrînele boaite.
Tîndăleala le roade.
Pe baricadele inimii, haide,
tovarăşi!
Traducere de Leo Butnaru
Într-un ceas, de-aici în colo, într-o stradelă curată
În marşuri mulţimea să treacă!
Prea vîntură vorbele boabe de mazăre...
Clănţăii
să tacă!