(traducere G.D.Pencioiu)
Întreaga sihlă-n somn e cufundată,
Prin frunze nici o boare nu răzbate,
Ducând dulci adieri înmiresmate,
Dorm broaştele şi păsărimea toată.
Măicuţa mea a fost să moară,
Şi-n ţintirimul depărtat
Au dus-o. Singur către seară,
În odăiţa-i am intrat.
Nemișcate, mute femei țintuite în tinde,
bărbați fără glas, cu mișcări încete, în crâșme,
vor, ar voi, ar fi vrut să mă-ntrebe:
Nostalgie de arhangheli!
Eu eram...
Priviți-mă.
Vânt contra vânt.
Eu, turn fără comandă, la mijloc.
Vuiet mare de orașe
În ceaţă-necându-se
păsări vertiginoase-ale zorilor:
punct de uitare
a unui vis cristalin.
traducere de Lazăr Iliescu
Porci mari, cu pielea roză şi grasă, cu purcele,
Mitul-nimicul care totul este.
Acelaşi soare-arzînd al zării cort
E-un mit tăcut, o-nvăpăiată veste-
Al Domnului trup mort,
volumul de poezii "Mickievicz", traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959
Mă ţineţi minte? Mie, prieteni când îmi vin