Eu ucideam liliecii
în turnuri cu fața spre mare.
Azi, în balcoanele mării,
departe, cu fața spre-un râu,
Te chem, la aer, umbră
a douăzeci de veacuri,
la adevărul aerului,
aerului, aerului.
Un vis fără lanterne și-o umezeală de uitări
călcate de un nume și de-o umbră.
Nu știu dacă de-un nume sau de mai multe nume,
dacă de-o umbră sau mai multe umbre.
Mi-aduseră nourii astăzi
în zbor, harta Spaniei mele.
Ce mică era peste fluviu,
ce mare era pe pășune,
E destul un mic balcon
peste râu și câțiva cai,
să călătorești mereu –
stând pe loc.
din volumul de poezii "Mickiewicz" , traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959
Condrumeţilor mei din călătoria prin Crimeea
Plutesc ca într-o mare pe unde de verdeaţă.
Traducere în limba română de Vladimir Belistov
Ruinele acestea, măreţe-n alte zile,
traducere de Miron Radu Paraschivescu, volumul "Mickiewicz", Editura Tineretului, 1959
traducere de Miron Radu Paraschivescu, din volumul de poezii: " Mickiewicz", Editura Tineretului, 1959
Scheletice lumi, fără inimi, nici duh