Așteptăm niște forțe necunoscute,
cu gurile în strigăt le-așteptam.
Frunze înfipte-n undiți, coborâte
spre noi de-a dreptul din
Se zgâlțâie învelișul, se modifică-ntruna
râde și plânge în același timp,
întipărește cerul și mai jos, copacii,
se lasă privit până când el însuși
Femeia
Ceva ce nu va filosofa vreodată,
Dumnezeu a creat prin ea
Întreaga lume - cu păcat și mântuire,
Toți cei din curte, deodată,
neliniștiți, am simțit prezența aripii
Acest lucru s-a întâmplat într-o luni
după amiază,
Treceam des
Și prin grădină
Florile mă linișteau
Și pașii mei călcau
Acum la urmă, terfeliți, vărsăm copacii
mistuiți cu greu în substantive. Burți de cuvinte se
târăsc pe limbile umflate, maladive.
Vomită prin vocale sensul strict, mâncat
Fericit,
după o zi de muncă,
seară,
te caut pretutindeni,
Trecea foarte repede râul, deși
numai el era de față, tot timpul.
Fiind de față el trecea
cu față cu tot, astfel
O emoție plutea peste plajă, peste mine.
Colora,
decoloră -cu cinci feluri de lumine
Gladiatori, cu limba smulsă comunicăm numai prin săbii,
prin sângele uscat pe pâinea neciugulită nici de vrăbii.
E litera-nsemnată-n noi, cu fierul,