Pentru o mie de cuvinte
am fost născut
Nouăsutenouazecișinouă
sunt răgușite de cântecul, unul
Mie nu-mi spunea mare lucru
țipătul acela, -
îmi răsuna ca un sunet oarecare
Obiectele fierbinți
ale prostului gust,
ieftine dar cu dorința
de departe
Frumosul aeroplan
al fraților Wright
din bețe de bambus și
pânză de mătase galbenă,
lui Erwin Wilbut
Creier vopsit cu os,
timp vopsit cu stele,
Șapte pietre animale
mă făcură piramida
pe inima dumitale
de omidă
Focul s-a născut
Dă-mi lemn, dă-mi păduri
să ard cu focul.
Cuvântul s-a născut. Dă-mi creiere,
Eu sunt barbar, -
iau lumină așa cum este
însăși de la facerea ei
În miez o cât de suav
sâmburele nu mai vrea să se nască...
Obârșia lui împărătească
e de un aur bolnav
S-a dus pe apa sâmbetei
trupul meu de trestie, de adolescent
s-a dus și plăcutul miros de sudoare
de tânără piele jegoasă,