De ce nu sunteți voi care sunteți
hai să ne facem casă, vă strig
sau măcar loc pentru a dormi
De ce nu sunteți voi care sunteți.
Știam că te-am pierdut și atunci mi-am smuls
din umăr brațul drept cum limba unui clopot
Mai fără trup, gândind la tine
între cuvinte tu-mi revii.
Flavius, dezbracă-ți inima
și scoate-ți durerea de pe tine
și spală-ți amintirile Flavius
Miroși tot din prea multe aduceri aminte!
Și-a azvârlit arma
și-a rupt cămașa de pe el
și mi-a zis:
Aflu că s-a găsit sub o stâncă
Nu mai spuneți și nu mai ziceți
culoarea pentru steag
Luați această dură, grea visare
în brațe
Alergarea mi-a ocupat
lucrarea picioarelor
O, tu zeiță a focului din vatră
treaba focului
În fine, cu tunet grozav
s-a dărâmat turnul Babel
Gândacii se desfăceau și spiritul lor
eliberat
Suflete curate, grăbite, apucătoare
învelite-n trupuri de copii
Suflete visătoare, flămânde, timide
învelite-n trupuri de adolescenți
Cât de departe îmi este sprânceană cu ochi
de mustață cu gura
clisă năpârlită de talpă cu pământ
și cât de aproape îmi este steaua
Frica produce frig iar frigul eternitate
nimicul vostru cu sifon
sau doamne la căldura aerului
copiii nu se mai nasc ci au început