Ceea ce se mișca sufocă ceea ce stă
Restul dintr-o potcoavă trecută, tropăinda
e steaua spartă în stele și blândă
ba
Dacă pleci la drum lung
nu-ți lua mâinile cu tine,
lasă-ți cerul cu stele la mă-ta
ascunde coșciugele la tine acasă
Viața mea nu i-a supărat pe arbori
față de animale în afară de păcatul crimei
nu am nici un alt fel de păcat
E pătat de sânge a fi
Ca un ou spart
mi-au lăsat gălbenușul și albușul
pe un înalt
Nu spun ce am văzut căci ar fi orbire
Mă scărpinam de stele
noaptea trecută
Coroana începuse să-mi strângă tâmplele
O tu viață iubită și mută
Altădată, șerpii cu aripi și,
însuși Mercur, la glezne cu aripi
erau familiari înserării noastre
cum astăzi bradul fără frunze
Împăratul bolilor, criminalul suav
pleca din mine ca dintr-un sclav
ca o gumă de mestecat întinsă de copii
mă subțiam de după el că punctul de pe i
Albine de nimica, păianjeni mizerabili
voi rime lente, purici săritori
pe viața noastră fi-vor abili. Nori zdrobitori
cățele, șoareci
Absență murdară și așteptare
disperată
În lipsa ta s-au născut
cifrele și zeii
Eu salt și neg ideea că mai sunt
pentru cadavrele de zei
copilăros mormânt, ehei, ehei.
Mi-e piatră putredă, murdară