Cu mâinile murdare de pământ
Mi-ating obrazul singură şi îl mângâi,
Ţărâna pe ţărână lasă urmă
Răsari de unde ochii mei nu văd
Şi creşti spre unde văzul meu n-ajunge,
Pod înfrunzit, întins peste prăpăd,
Materie primă pentru cruce;
Fratele altoiește în grădină
Bunicul bate-ntre cânepi coasa
Mama strigă la uliul dinspre vânt
Tatăl intră din țări cu caii
Era deschisa.
A venit un hotel si i-a luat un trotuar.
Treceai prin dosul cladirii
si ajungeai de-a dreptul la rau.
Toata seara ati susotit, ati curs spre sud, tainuind cu acoperisurile, cu hornurile, ati desenat litere,
acum eu trebuie sa ma culc,
va scriu oricum acest ravas, pe care-l leg in varful nucului, ba al plopilor jumuliti de vant, sa mai si cititi.
In felul acesta, de fapt, nu dorm, sunt cu voi in adieri, deasupra raului, intre
Trece spre carti si priveste
cu gravitate trandafirul.
Profilul inca aspru, integru
se lumineaza putin de cer.
Ploua primar si letargic mereu
Ma incredintez universalei prefaceri.
Ca niste panglici albastre si verzi (Cald te-nfasoara si-n ele te pierzi)
Ploua primar peste apa baltilor
Ca sa inving multa mila, care-i in noi si-n afara noastra
urc pe deal, vechiul castru.
Ploaia marunta,
imperceptibila, calda, ii face bine
In amurgul presarat cu aur printre linisti mari si nemiscate vine-ncet o insula de plaur raspandind sub cer singuratate.
Ca-ntr-o arca a iubirii, nalta, a unit, sa umble fara tinta, nuferi albi si galbeni crini de balta trestii lungi si tufe moi de minta.
Dans al formelor alungite, dans de câini,
dans de cuvinte strâine, dans de moravuri,
manechine limfatice promit fericiri tuturor
celor ce-nvață dansul și în vitrine se-neacă