Cât despre viespi, vreau să tac,
pentru că sunt lesne de recunoscut.
Nici revoluțiile în curs
nu-s de temut.
Iubirea are o glorie și moartea are una,
timpul și timpul de după.
Noi nu avem nici una.
Așteaptă moartea mea și ascultă-mă iar,
coșul cu zăpadă se răstoarnă și apa cântă,
în Toledo se revarsă toate sunetele, e dezgheț,
un sunet de bine topește gheața.
Soarele nu încălzește, mută e marea.
Mormintele, acoperite în zăpezi, nu le dezleagă nimeni.
Să nu fie umplută chiar nici o vatră
cu jar vânjos? Dar jarul nu o face.
Gura, ce în gura mea a înnoptat,
Ochi, ce la ochiul meu de pază a stat,
Mâna –
Tu vrei fulgerarea, cuțitele arunci,
deschizi ale aerului calde artere;
orbindu-te, din pulsuri deschise
O, iubire, ce cojile noastre
le-ai spart și le-ai zvârlit, scutul nostru,
de vreme rea și bruna rugină a anilor!
Pisica neagră,
uleiul pe podea,
deochiul:
.... Pământ, mare și cer.
Răscolit de sărutări,
pământul,
marea și cerul.
Înăuntru sunt ochii tăi fereastra
spre o țară, în care stau în limpezime.
Înăuntru e pieptul tău o mare,