* * *
în ploaia torenţială
ce mult s-a îngrelat
drapelul din pânză de camuflaj
* * *
la doi kilometri de Ipoteşti
pe lac
nuferii
în piramidă – ecou
de trosnitură – trosnesc
ridurile mumiilor
–... şi în genere
ţineţi-vă limba după dinţi!
– E prea târziu...
– Ce ai în vedere?
în gură
gust de metal –
zăbala
cal
O, anii limpezi, când jucam arșice,
printre gramatici rupte și-aritmetici,
sau anii, plini de flăcări, când patetici,
iubeam doar Laure și Beatrice...
Liturghiere, pravile, hrisoave,
zăgani cât luna, zimbri cât colnicul,
ulcioare dulci, pe care străbunicul
a scris mirarea ciutelor suave.
Oameni de foc, de-azur și cărămidă,
ghem de năpârci sub frunze, de arbust,
ciorchini de ură doldora de must,
crengi înflorite, grele de omidă;
Am tot rotit o lacomă oglindă,
să prind adevăratele contururi
de forme, chipuri, luturi și azururi
ce perimetrul silnic mi-l colindă.
Aruncă-n foc caietele, maestre,
viori și harfe, una câte una.
Ascultă-arcușul umbrelor pe struna
lăutelor și tainelor silvestre.