Ce-i mișcarea? Răsăritul
Bune vești mi-aduce oare?
Aripa-i, cu fâlfâitul,
Îi e rănii-adânci răcoare.
Vesel un havuz juca
Azvârlind fâșii de ape.
Ce mă ține-oare-aproape?
Chiar pe margini, mâna ta
În crengile-ncărcate
Privirea să ți-o pierzi!
Și fructe ți se-arate
În coji nespus de verzi.
Plete! Închisoare nouă!
Rob vă sunt pentru vecii.
Nu mă-npotrivesc eu vouă,
Șerpi iubiți și castanii.
Samarkand și Balkh, Buhara –
Oare-n gând aș îndrăzni
Să le smulg, să-ți dau comoara
De zorzoane și beții?
Ești al meu abia de-o clipă;
Cânt, fac de răsfăț risipă,
Dar te strângi din nou în tine;
Ce te doare? Ce nu-i bine?
În versul tău vreau să mă regăsesc;
Chiar repetat, să-mi placă mă încumet;
Vreau sens și-apoi cuvinte – e firesc,
Căci ca s-aud de două ori un sunet
De este un om bun și voios,
Vecinul să sufere o să-l facă;
Omul cât e puternic, vânjos,
Cu pietre l-ar ucide. Dar dacă
Nu fugi de azi; mai bună
Nu e ziua care vine;
Când tu vesel ești, voioasă,
Fug de lume, lângă mine
Răsare iar măritul soare,
Cuprins de-al lunii corn acum.
Cine-a unit perechea, oare?
Tu cum dezlegi enigma? Cum?