În perne mici, ușoare,
Ascultă-mă, oricum!
La blânda mea cântare
Dormi! ce mai vrei acum?
Iar așterni pe scumpe văi
Luciul ceții vagi,
Gându-ntreg spre norii tăi
Liber mi-l atragi
Cunoști tu țara unde cresc lămâi
Și-n sumbre foi naramze aurii?
Un vânt își scrie-n cer domolu-i salt,
Și mirtu-i calm și laurul e nalt.
Crini și roze-nrourate,
Când vin eu, cresc ca-n grădină,
Stânca naltă pare-n spate
Peste tufe că se-nclină.
Orientul e-al lui Dumnezeu,
Occidentul – tot al său!
Regiuni din sud și nord
Află-n palma lui acord.
Eu sorb din proaspătul azur
Nectarul lumii, drept.
Splendidă e natura-n jur
Pe care-o țin la piept.
Pentru ce m-atragi, de n-am scăpare
De-al tău fast nicicând,
Tânăr n-am fost fericit eu oare
Multe nopți la rând.
De ce prind spaime să mă străpungă?
Viața e scurtă, ziua e lungă
Și inima mereu e-n zbor spre undeva;
Nu știu dacă spre cer tânjește ea,
Cum Suleika te chemi acum, și eu
Un nume să-mi aleg se cere.
Când iubitul ți-l vei cânta, mereu
Hatem să-i spui ți s-o cere.
Pietre, dați-mi un semn, vorbiți, înalte palate,
Străzi, o vorbă rostiți! Demone, nu te arăți?
Însuflețit este tot, da, între sfintele-ți ziduri,
Veșnică Romă, și mut, doar pentru mine, e totul,