Calmă
vanitate
Vecinătate
Cunosc o țară
unde soarele amorțește
până și scorpionii
În poala serii
Curge o apă limpede
De culoarea măslinei,
Nu mai mugește, nu mai susură marea,
Marea.
Fără vise, un câmp șters e marea,
Cu mâinile tremurând
Strângeam firul telefonului
Ce purtase cu puțin înainte
Vocea ta
când noaptea stă să înflorească
puțin înaintea primăverii
Mă întorc din drum
trecând
printre trestiile unduitoare
de-a lungul străzii
Calmă
vanitate
Vecinătate
După atâta
ceață
una
câte una
Arbuști firavi, geană
Cu tainică șoptire...
O palidă pizmă doboară...