Copil cu părul brun. Blând frig de seară
Se-ntunecă de rugi și-amin, și-n ramă
De floarea-soarelui, un roșu-n ceară,
Surâsul Afrei, sur zăduf și teamă.
Când la geamuri cad zăpezi
Lung în seară clopot sună
Și la masă mulți se-adună
Și belșug în casă vezi.
Toamnă-aduci pe unde treci, și seară,
Jivină-albastră ce sub pomi răsună,
Singuratic iaz în seară.
Și iară și iară te-ntorci, o, tu, melancolie,
Blândețe a sufletului însingurat.
Aproape-i de stingere o zi de aur.
Bărbați mici, femeiuști, soți triști, presară
Albastre flori și roșii astăzi iar
Pe cripte ce-n lumini vag se-nfășoară.
Păpuși sărmane-n fața morții par.
Declin surpând frunziș în noapte,
Tăcerea-i spre păsure-apucă.
Un sat se-nclină-adânc ca o nălucă.
Prin negre crengi îi curg surorii șoapte.
Castelane brune. Lin în liniștea de seară
Bătrânii-alunecă; de galben frunze-atinse.
Glumește mierla-n cimitir cu rude stinse;
Cu blondu-nvățător Angela-i mai ușoară.
Tu provii din miros.
Floare frământată.
Eu te inspir, ca pe un fum, în noduri răsucite.
Păsări cântând
in intuneric
-Rainy în zori.
Pe mine mă îngrozesc
noii îndrăgostiți peste noapte și poeții.
Mie îmi place smerenia celor