Constanţei Buzea
„Cineva
Di-di-di, căluţule,
Di-di-di, murguţule,
C-am să rog frumos pe iarbă
Să răsară mai degrabă!
Mult mă emoționează un amănunt
la încoronarea, în Blachernes, a lui Ioan Cantacuzenul
și a Irinei lui Andronic Asan.
Cum n-aveau decât puține pietre scumpe
Ce esență-ar putea fi oare găsită
din descântatele ierburi, spunea un estet,
care esență după acele rețete
ale vracilor din vechime, elino-sirieni,
Într-o carte veche - de vreo sută de ani -
între paginile-i, uitată,
am găsit o acuarelă neiscălită.
Trebuie să fie opera unui artist foarte abil.
Cred în lumea de dincolo. Poftele materiei
sau iubirea de certitudine nu m-amăgesc. Nu e obişnuinţă,
ci instinct. Cuvântul celest va fi adăugat
Aici, să mă opresc. Să văd o clipă, şi eu, natura.
Ale mării în dimineaţă şi cerului fără nori
strălucitoare albastruri, şi ţărmuri galbene; toate
frumoase şi luminate la nesfârşit.
Kemos al lui Menandru, tânăr italiot,
îşi duce viaţa în desfătări,
cum au deprinderea cei din Marea-Grecie,
tineri crescuţi în multă bogăţie.
Trup al meu, aminteşte-ţi nu numai cât ai fost
iubit,
nu numai de paturile în care te-ai culcat,
dar şi de acele dorinţi ce pentru tine
Şi-au împlinit plăcerea interzisă.
s-au ridicat din pat
şi fără o vorbă, se îmbracă în grabă.
Ies separat din casă, pe furiş,