Sunt un om al nemâniei,
Lumii astea nestrăin.
Vin din munţii latiniei,
Deci, şi scrisul mi-i latin!
Ai pescuit
soarele meu în zori
şi i-ai scos
icrele roşii.
(Lui Alexandru Cazacu)
Nu mă supăr că n-am bani,
Aşa este, frate:
Râul cel mic
Când se varsă
În cel mare,
Ceea ce, neauzit,
Din ramuri cade
Sunt frunzele noastre.
Dar mărul?
Duminica dimineața
Copiii noștri amândoi
Se urcă în pat
Între noi…
Totul e îndoielnic
Chiar și ochii acei.
Poate nu-s ai iubitei,
Poate-ai altei femei.
(Lui Fănuș Băileșteanu)
Sunt omul duminicii.
-Pui golaşi cum staţi în cuiburi
Fără plăpumioare ?
-Ne’nvelim cu ale mamei
Calde aripioare
(Lui Tudor Chiriac)
Știam că tot