Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Ninge, ninge, ninge, ninge....
Iarna asta ne învinge,
Februarie la mijloc
Ne ia- n brațe într- un joc
M- ai rugat de ieri să stau
Lângă tine, la tulpină,
Dar era frig si- mi intrau
În gând frunze ce suspină.
Nu pot să dorm...și- am încercat!
Chiar dacă ziua m- am culcat
Am vrut doar liniște in gânduri...
Dar vin neliniștile- n rânduri.
Miroase- a primăvară afară
Și nu e pentru prima oară...
Dar parcă acum parfumul ei
Îl simt in crengile de tei.
Azi e duminică și e tăcere...
E ziua sufletului... ce plăcere,
Se-oprește roata vieții o secundă
Și fericirea de a fi abundă!
Ramuri înghețate-n iarnă
Visurile le destramă,
Și cutremură copacii...
Suferinzi mai sunt săracii!
Un mișel de sentiment,
Grație de-o paranteză,
Se prăvale prea ardent
Căutându-și o proteză.
Țara-i casă de popor,
Pentru Ea mereu eu mor
Când o văd că e rănită
Și de fii tot părăsită...
Scoborâtori sunt Îngerii bărbați
Din cerul înstelat unde doi frați
Nu se- ntâlnesc nicicând dar se cuprind
Cu universul tată printr- un gând.
Dac'- aș muri azi, mă intreb:
Ce las în urma mea, superb?
Doi fii, o casă și- o mașină,
Mai mulți pomi sădiți în grădină