Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
În pădurea de pe deal
Mi-au oprit un loc în stal
Mierlele şi ciocârlia
Ca să le-ascult rapsodia.
În seara caldă pătrunde prin fereastră
Parfum de flori de tei venit din curtea noastră;
Somnoroase păsărele se strâng pe crengi,
Se-aud pe drum vreo două sau trei tălăngi.
Când intru ud în mânăstire
Pun doar un gând în răstignire
Pe-altarul trunchiului brăzdat
De taina ce nu s-a-nchinat.
Ştii, bujor…
Mi-e atât de dor
De trecutul nostru
Când priveam la astru
Trece melcul prin grădină
Şi străbate în lumină
Verdele din iarba udă,
Ochii mari parcă-mi inundă
La o mare sărbătoare
S-a făcut cadou o floare
Prinsă în buchet, frumos,
Dăruit cu glas voios.
Când sufletul se-aşează, pe-nserat,
În iarba fragedă şi stă culcat,
Admiră soarele ce în splendoare
Te strânge-n raze cu o-mbrăţişare!
“Ce-i cu tine, domnişoară?
De ce vrei să mergi afară?
Ai simţit că-i primăvară
Şi vrei să ieşi, prima oară?
Aş vrea să fiu albină
Şi să culeg lumină
Din flori de primăvară,
Să simt ca o comoară
Delicată ca o fată
Floarea albă-n asfinţit
E în liliac pitită
Şi te-nvăluie subit