Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Dimineaţă, într-o curte,
Unde viaţa spune multe
S-a trezit în rouă, iarba!
Un bondar îşi udă barba
Mâna sufletului stins
Din greşeală a atins
Faţa inimii ce bate
În ritmul care se zbate
Degeaba mă-nvelesc în sentimente
Ce-s calde şi mă plouă cu torente
De gânduri bune şi vise frumoase...
Eşti gheaţa ce pătrunde pân' la oase!
Sufletu-i plin de flori de primăvară,
El zboară în văzduh pentru a mia oară,
Mi-am pus aripi din fragede narcise,
Pe faţă simt căldura florilor încinse.
Plânge un copac cu flori,
Curg lacrimi albe de petale,
Pe-al ierbii verde în fiori
Vântul mi le aşterne-n cale!
Amintirile în suflet,
Muze sunt pentru poet
Şi acesta are gânduri
Aşezate rând în rânduri
După ani de iarnă aspră
Când a nins în viaţa noastră,
Am simţit crivăţul aprig
Și am îngheţat de frig,
Vânticel de primăvară
Ia-mi din suflet o povară
Căci a început să doară
Şi iubirea mi-o omoară!
Respir parfumul dimineţii...
Pornesc la drum precum drumeţii:
Cu încălţări de gânduri bune
Şi un rucsac plin de minune!
Azi mă agăț de lumina caldă a soarelui,
E încă iarnă și nu fac față drumului…
Mă refugiez în copilăria sufletului meu,
Cu bucurie cânt la harfa lui Orfeu!