Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
În zilele ploioase
Când ceru-i supărat,
De laşi să-ţi intre-n oase
Tristeţea, neapărat
Mi-e dor de ia mea cea românească
Ce am primit-o în dar să-mi folosească
S-o port de câte ori în suflet simt
Un dor de românesc ce este sfânt.
Trist este azi afară,
Cerul ploaie strecoară,
E gri deasupra noastră
Şi toţi stăm la fereastră!
Iar am simţit dezamăgirea
De oameni şi alta-i pornirea
Din suflet ce e pentru ei,
Ce îi numesc semenii mei!
Azi în drumul meu pe-afară
M-a prins o ploaie de vară
Ce-a ţinut un sfert de oră,
Picuri mari jucau în horă.
Azi e cea de-a şaptea zi
Ce te-ndeamnă ca să crezi
În acea forţă divină,
Îngerii cântă-n surdină.
Viaţa asta agitată
Nu mă iartă niciodată!
Eu aş vrea ca să îmi las
Simţurile pas cu pas
În copilăria mea
Mă visam adesea
Că urc pe fereastră
Şi zbor ca măiastră
Ce plăcut e azi afară
Fiindcă este-o zi de vară
Şi chiar de-i căldură mare
În grădină e răcoare!
În grădina îngrijită
De-o mămică cam grăbită
E-o fetiţă mititică
Cu ochi verzi, guriţă mică