Mai sunt câțiva fideli trecutului,
Aşa cum sabia-i fidelă scutului
Şi ne îndrăgostim de toamna rece,
presupun cu certitudine
faptul că trăim
în lumea buldozerelor
care taie fin pădurile
Nemuritori mă ispitesc
Cu pelerine de smarald
Şi-n plin deşert de suflet cald
O ploaie rece primenesc.
rugăciunea voastră
cuvintele păcătoșilor
luptă pentru pace
pace mânjită cu sânge
Am ascultat povestea tuturor
Cu-nfrigurarea serilor de mai
Şi tata îmi cânta duios din nai,
Iar pâinea se cocea greu în cuptor.
Eu dac-aș fi o frunză, copacul să-l tăiați,
Acum, când numai toamnă semnez în calendare,
Să fie oare vremea doctrinelor barbare?
Să fie oare timpul din timp să încuiați?
„hulubi se cuibăresc în clopote de nuntă
și doamne! ce păcat când nimeni nu-i ascultă
iubito, lumânarea se stinge pe obraz
mă sting și eu, iubito, aici în Alcatraz”
toți se plâng de faptul că nașterea
în vremuri întoarse pe dos
nu ar fi posibilă fără
anotimpul ploios al unei alte planete
se lungesc paşii
când tragi de drum
cu dinţii fum
nu ştiu dacă este
rugăciune
destin
sau hazard