înot la nesfârșit ȋntr-o lingură cu apă
și buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări
la mulți ani, mamă!
bag seamă
ai îmbătrânit pe dos
se șterge pământul de ochii mei
și se-așază la masă
își taie liniștit o felie din copii
am libertatea să mă desfășor
ca peștele-n congelator
și dacă focul se aprinde în brichetă
se poate să acord o piruetă?
Mă-ntorc ȋntr-un coșmar fixat în patru ace,
Lumina pe zăbrele apucă să se joace,
Pereţi de mucegai se-apleacă peste mine,
istoriile se scriu
lângă sobe de teracotă
și mese goale de lemn
ca un îndemn
stau copiii resemnați
pe o bancă
ȋntr-un parc
şi își caută lumina
Tăcerea mea-i legată de-ntreaga omenire,
Se-agaţă ca o cruce de trupuri de martire
Şi plumbul se topește până-n călcâiul drept,
Pe buza mea-nfloreşte sfârșitul înțelept.
nu mă mai vor copacii de-astă iarnă
s-au despuiat de lemnul dulce iar
și mă încorsetează
pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit doi porumbei de ceață
și eu ca martor la nenorociri
te-am deslușit cu umbrele pe față