Vapoare, în zare, se-ncumetă-n fum,
Prin porţi descuiate de crivăţ şi foc,
Să-şi facă din ape, spre tine, un drum,
Ce-nchide, în mine, iubirea la loc.
Ah, tunet în cer şi-n inima ruptă,
Ploaia pe ochii ce-mi oblojesc,
Fulgere stau pe liniştea suptă
De tot ce nu am şi mă împietresc!
Timpu’-nvârte-n carusel
Peruzele în duel;
Noaptea nopţilor prelinge
O lumină, ce mă stinge.
Rupestru, ponorul de ape,
Alunecă-n braţe de iele,
Brăzdând printre nişte hârtoape
Poiană de crude nuiele.