M-am așezat cuminte lângă tine
Şi-am măsurat de jur şi împrejur,
Sicriul să nu aibă vreun cusur
Când ne vor putrezi oase puţine.
pe drumul iernii mele
este toamnă
încrengăturile de brad neputincioase
îmi seamănă a case
giulgiul nopții se întinde
peste sângele fierbinte
păcură de aur moale
curge prin desișul ierbii
sânul era presat
de calea ferată
o dungă neagră urca
ne sprijinim de urmele părinților
ascundem în tranșee gândul lor
și punem capăt orizontului
cu silueta noastră ștearsă
îl iei pe Dumnezeu frumușel
de mânuță
și-L așezi cu tine la masă
îl întrebi cinstit
Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,
a murit tata
ca o pânză de pictor
întoarsă pe dos
de furtună
Marea de ape
Să mă îngroape
În palma ta
Otrava e cuminte ca un prunc,
Mă trage de aortă şi de limbă
Şi-n mine, liniştit, parcă se plimbă
Cu barca înspre care mă arunc.