trebuie să înțelegeți
și să acceptați
toată această contemporaneitate
Năvalnic mă cuprinde-un cârd de gâște
Şi toate poartă-n pene dimineţi,
Iar fiecare-ncearcă să mă muşte
De gânduri, ce se urcă pe pereţi.
ciutele decapitate
s-au întors pe lângă sate
și le cheamă pe fecioare
fără mamă
priviți copiii ăștia cocoșați
cum cară truda unui veac
părinții tac
ori s-au smintit
când mă îndepărtez
de maluri
ochiul atinge largul pământului
Încă aud ecoul vechi şi trist
În peștera din munți de ametist,
Acolo unde jaspul se mai coace
Sub iarna învelită de cojoace.
cioburile mâinii tale
învelesc în căuș
bobul de grâu
din care hrăneşti copiii
Ce flori esenţiale mi-ai adus,
Iubitul meu, pe soclu roz-bombon.
Aproape că le-aş pune papion.
Cred că iubirea noastră-i dar de Sus!
în lumea asta subțire şi netedă
ca o foaie de calc
leşurile noastre se rostogolesc
bolovănos
Sunt o furnică jos, în pământ,
Sunt rămurică în ploi şi în vânt,
Sunt o pedală-n roţi de olar,