https://ganddinneant.wordpress.com
un ciob înfipt în talpa timpului
sunt înainte de toate
si după
o constare
Un monstru-n dormitor
o fi tristețea? poate.
Sau fumul unui suflet îngreunat de moarte.
Mă pipăi, sunt în viață, sau poate mă înșel.
femeia anilor treizeci,
cu bucle mari, catifelate,
mânuțe mici si delicate,
femeia mea din bucuresti.
moralitatea creează confuzii
infectate cu misticism
emoțiile pătrund într-un mod straniu
depăsind imaginația noastră
citeste
doar lacrima pe care o privesc în oglindă
obsedată de arta privirii
ea este singura
Balcanii povestesc despre o țară
În care se iubesc frații cu frați,
O țară vie, sfântă, milenară,
Buchet de flori al munților Carpați.
cel mai albastru ochi nu poate fi mai profund decât
ocenul iubirii în care am învățat să plutim
retrasi în singurătatea noastră
am ascultat cântecul apei
Te bântui, iubito, chipul tău
e-un lung șirag de litere uitate,
poeme reci
pe albul iernii scrise
o stafie prin cimitirul de gânduri
moartea numai sperie verbul
obisnuit cu înfrângerea
ne pierdem sub mormane de rânduri
povestea noastră, încă
purtată e de vânt
în linistea adâncă
si-n brazda de pământ