Într-o nu ştiu care ţară,
Într-o oarecare vară,
S-a-ntâmplat într-un spital,
Să se-amâne operaţii,
Horoscopul
Încercând să descifreze
Ce îi este scris în stele,
Câinele care nu latră
Îşi legă la bot potaia
Şi o slobozi din cuşcă,
Într-o zi, o coţofană,
Care se dădea orfană
În al codrului regat,
Fu chemată la palat,
Mă topesc după tine
Şi acum, după ani,
De ai zice că-n mine
Se frământă vulcani.
Trecut-au anii buni de-acum
Şi din ce-am fost, rămas-am umbră,
Iar perspectiva cea mai sumbră
Este brutalul cap de drum.
Trandafirii mijesc
Mici boboci printre frunze,
Ce abia se zăresc,
Parcă vrând să se scuze
Un coţofan şi-o coţofană
Se lamentau că ei n-au blană.
Însă de blană ar avea,
Cum ar mai spune „Pana mea!”?
.......................................
„Ea fraga buzelor i-a dat,
Ş-apoi l-a luat şi de bărbat,”
Căci de vreodată-n soţul ei
Ne iubim de Valentines,
De-am citit de el prin Times.
Ne iubim de Dragobete,