Nevoia de geometrie e o spălare
nevoia de cifre
e un somn al revelaţiei,
nevoia de cuvânt
Ea stă singură acum la ultimul etaj,
mirosul ei suav pîlpîie,
oraşul se îndepărtează - înhămat la cîini
vagabonzi şi flămînzi
Nu te poţi rupe în două, ci numai în trei,
nu ocolirea, ci ruptura închide
Triunghiul vă zic dragii mei,
e izbăvirea unei oglinde.
Tu n-ai să mă laşi, nu,
nu, nu mă lăsa
frate plopule, frate!
Vin şi îmbrăţişez cu repedea mea viaţă
Te-ai oprit?
te-a strapuns vegetal,
galgait, ochiul supt, de telal,
sa-l mangai
I
Generalul a venit la mine şi mi-a spus:
„Eşti singurul care mai poate face ceva;
Sâmbăta vin câteva babe,
punând lumini, plivind urzici.
Lespezi domestice pe labe
pasc timpul năpădit aici.
Din zvonuri de la temniceri
aflăm că-s numai patru veri
de când ne-au tencuit de vii
În timpul fără ani şi zi.
Și când eu nu voi mai veni nicicum
cu pași pe care nimeni nu-i așteaptă,
ci doar cu pași ce nu ating vreo treaptă
și-abia plutind de-un dureros parfum,
De la Prut până la Don,
prin Crimeea, mai-nainte,
tânăr grâu peste morminte,
ierburi mari peste beton.