Falangele acelei oboseli
De alge dezlegate catre sud,
A tamplei umbra din straine seri:
Cu drumul meu, atunci, le-am mai vazut.
Iertare din nou vreau să-ți cer
Într-un stil cu mult mai subțire,
Cu ochii și mâna spre cer
Și cu intonări de psaltire.
Nu, nu se poate
vultur stingher,
fără de roate
să stea pe cer.
Pentru că înot și zbor în sus,
abia mă mai ajung din urmă
amintirile
ca niște bule de aer, undele
Iarna vine, vara trece
Și pădurea s-au rărit!
Ziua-i viscol, noaptea-i rece,
Gerul vieții a sosit!
Crampeie de idei neterminate,
Si-un zbor de pasari albe si un vis
Si cantecul sunat pe jumatate
Despre-un taram ce inca nu-i descris.
exista
o multime de chipuri
in care n-am sa te pot pastra
O stea în reci nămărginiri
Au răsărit departe
Şi, tremurând, parcă s-a stins
Parc-a apus de moarte.
Alunecare din idee-n lucruri, cadere din cuvinte-n
dinti un cer cu frunze care-l scuturi din
verde-n galben scos din minti si cite zone reci
se-ncheaga si de necontrolat cu vazul
Când clopotul bate
cu glasul
Preadreptului,
turnul ne-nvaţă: