1960
Cine-ar putea-nțelege?
Cine-ar putea-nțelege vreodată neființa,
ca fiind mai grea decât tot ce există,
”Aici sunt tigri”
...și m-a prins cu vântul într-o înfășurare
și m-a săltat apoi de subsuori,
Eu te-am purtat în mine, o viață, Asinor!
Să nu te temi de noapte, iubita mea din stele,
noaptea-i calea noastră către-un tărâm de vis,
Începutul
Ți-aduci iubito-aminte de floarea de salcâm,
cum ne-mbia privind-o, s-o adunăm într-una,
Voi duce eu iubito de-acum, destulă toamnă
Să nu lași toamna iubito să-ți cuprindă
primăvara din sufletu-ți frumos,
Să ne bucurăm iubito, că e toamnă!
S-a dus iubito vara, de aseară,
de când a început să bată tare vântul,
Sărută-mi dragostea din șoapte!
O, vino tu la mine-n brațe
cu dragoste să te cuprind,
Vis de copil
De-atâtea ori eu am visat
privindu-te tăcut
Catrenele orașului meu
Am auzit aseară clopote bătând
și m-am întrebat, ce se petrece oare?
Și fără tine lumea, va merge mai departe
Să nu alergi nicicum pentru renume,
că-acestei lumi de tine nici nu-i pasă,