Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Privește-i în tăcere!
...
Să nu privești la ei cu ură
Chiar dacă de ură-s demni,
Uau, ce bine-i să fii domn!
...
Sunt bogat, deci am valoare,
Dacă mă vezi, fii foarte-atent,
Dacă voi trăiți ca regii, ce treabă-aveți cu-acest popor?!
...
Voi ce stați în fruntea țării, n-auziți cum țara plânge?
Iar de-auziți și nu vă pasă, ce căutați în fruntea țării?
Primăvara noastră
...
Plouă toamna ploaia-i lungă,
Lungă, monotonă, rece.
Dormi liniștit române!
...
Ce-aud acum pe stradă? Vuiet, larmă, zbat?
Nuuu, e sforăitul morții, românii dorm în pat!
România retardatată
...
Peste puțină vreme, țara va fi moartă!
Că e muribundă se vede de pe-acum,
Simțirea
...
Nu poți alege să nu simți, oricât ai vrea de tare,
Inima n-o împietrești crezând că nu mai doare,
Natură moartă autohtonă
...
Privesc în jur la ce se petrece
Cât zbucium în lumea ce trece,
Tu nu poți fi vreodată cum au fost românii
...
Aș vrea să-mi fie milă de tine, azi, popor,
O milă ca atunci când mă găseam plecat,
Dar să nu uiți niciodată...
...
Eu știu că ție îți e greu și uneori îți sunt povară,
Dar ține-te de brațul meu și hai să mergem împreună