Balada libertății noastre
(în lumea lor)
Suntem crescuți de mici în legea fricii,
De-aș fi eu lacul
O, de-aș fi eu lacul ce oglindește cerul,
aș purta în mine bolta înstelată,
Vara din ochii tăi!
O ploaie rece-mi bate-n geam,
Mi-a plecat frumoasa vară,
Fir de praf
Fir de praf plimbat de soartă
peste-a veacului tristețe,
Rugăciune
Ce aș putea să simt, decât clocotitoarea sete
de-a fi mereu cu Tine, spre Tine jinduind,
O. viață, tu!
O, viață, cu-a tale dulci poeme.
cu primăveri mereu învingătoare,
Lumină dulce
Când carnea-ți era sfâșiată de bici
Și trupu-ți era plin de sânge,
Esențele toamnei
Și cântă-n toamnă vântul,
Biet călător hoinar,
Închisori de îngeri
Și toate-aceste bariere și constrîngeri
de care ne lovim în fiecare zi,
Dor timpuriu
De-abia ce se ridică a zorilor cortină
că trec alunecând umbre lungi de humă,