cineva îți picta moși pe pupile
părul tău se umpluse de reni
iar eu nu aveam loc de colindătorii din inima ta
să-ți încălzesc buzele
înapoia ta să tac
până la un miliard
să-ţi aripez cerul
cu fulgi albi
prima zi
bună dimineaţa zic
sau cred că zic
să te trezești
să înțelegi cine ești
cine e dumnezeu
îți spui mereu
când ochiul tău
mă va fi închis sub pleoapă
să se nască un timp atemporal
în care amintirile singure
uite
se termină
te înroşeşti mai rar
ne cântă stelele-n grădină
suntem stejari cu rădăcini de vânt
ni-i ţara flamură tot mai străină
îngenuncheaţi nu mai avem cuvânt
bucăţi de ploaie
pe buzele tale
lacrimi albastre
prin perdea
Tu, mamă, parcă n-ai fi fost născută
Sculptată parcă-ai fi din suferinţi
Şi fericirea ţi-e demult pierdută
Pe lungul drum, de grele umilinţi
spuneai să jertfesc o inimă
în asfinţit de iubire
să sărut lumina rănită
să-mi citesc destinul