Nu plouase de mult
A plouat. Rece și mărunt,
Aproape tomnatic.
Câte-o pală de vânt
« Nicu Hăloiu »
Îmi șușotește-n taină suflarea unui vânt,
Prin străvezia ceață-a perdelei din fereastră...
I-ascult răcoritoarea năvală din cuvânt
Și gust c-un zâmbet straniu singurătatea noastră.
« Manuela Munteanu »
Ploua domol, ca-ntr-un descântec,
Spre toamnă mă-ndreptam grăbit,
De mână cu pădurea cântec
În taina timpului șoptit.
« ilie scarlat »
Searbădă culoare are, astăzi, cerul,
Năruit de goana norilor pestriți,
Ca-ntr-o cavalcadă-a cailor grăbiți
Spre războiul unde moare cavalerul!
« Manuela Munteanu »
Mergând așa pe stradă-ncet,
Dau o privire către soare
Și văd raze în orient,
De ce la ei arde mai tare?
« Raul23 »
Hai, ploaie,
spală-mi gândul
de durere,
Și lasă-mi sufletul curat
« Andrei V. Mocanu »
În noaptea rece cerul
Acoperit de nori
Trimite-n suflet gerul
Și te cuprind fiori.
« Ina M. »
O liniște se-ncuibă prea cuminte
În parcul de la capăt de oraș.
Îmi scrie numai ploaia un răvaș,
În care-a plâns, cu recile-i cuvinte.
« Manuela Munteanu »
Într-o zi de toamnă- apar
Norii ce- aduc ploaia rece
Și aceștia nu dispar,
Printre ei vântul nu trece.
« Ina M. »
Pe frunze de tei se scurg lacrimi reci
Și nori plumburii în gânduri întreci,
Tristețea scâncește în cerul smerit...
E vreme de ploaie și chiar de iubit!
« Ina M. »