Orașul a încremenit total în arșița amiezii. Străzile mirosind a smoală fierbinte și asfalt încins își alungă trecătorii la umbră. Ici și colo, doar copiii[...]
Reușind să strângă infinitul liniilor paralele și sobrietatea suprapunerilor savante, el și-a înghesuit arta ca pe o explozie cu mii de brațe a cărei bogăție[...]
Mă roade de la un timp o întrebare: "Cine sunt cu adevărat eu?"
Dezavuarea triadei clasice a adevărului, binelui şi frumosului, precum și retragerea omului şi a culturii postmoderne în orizontul unei viziuni ideologice[...]
Nu știu ce spuneam despre un hipodrom și despre un tramvai în care cânta întotdeauna orchestra. Nu, nu spuneam nimic, aveam un tatuaj minuscul și o voce care mă[...]
Acum câțiva ani eram la Brașov. Este un oraș drag mie. Mersesem să vizitez zidul care-l încercuiește, am luat la rând toate turnurile, bastioanele care pe vremuri[...]
Tânãrã si bizarã creaturã, studenta a apãrut în viata târgurilor noastre universitare acum 60-70 de ani
Nu știu dacã în clasele mici, Lenuța și Sanda erau prietene, ceea ce pot spune, e cã în anul acesta se-mpãcau foarte bine - la cataramã - cum ziceau fetele;[...]
Orã lungã plictisitoare - de sfârșit de trimestru: se scot mediile, se corecteazã insuficiențele. Între cei patru pereți albi, în bãncile mai negre ca oricând,[...]
Am să vă povestesc un vis. De obicei e un lucru neserios să povestesti visuri, ocupatie cu care se îndeletnicesc babele, Freud si fetele nemăritate.
Încercat-am să înţeleg de unde vin lacrimile şi m-am oprit la sfinţi. Să fie ei responsabili de strălucirea lor amară? Cine ar şti? Se pare, însă, că[...]
Toate gîndurile par gemetele unei râme călcate de îngeri.
Răul ne dezvăluie substanţa demonică a timpului; binele, potenţialul de veşnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu ştie[...]
— Ei! Cum aşa? Dumneata aici, dragul meu? Dumneata, într-o casă de desfrâu! Dumneata, băutorul de chintesenţe! Dumneata, mâncătorul de ambrozie! Într-adevăr,[...]