Trăim într-o lume
în care etica modernǎ
a luat-o razna,
o lume în care
O imensă experienţă
de care avem nevoie,
nu din simplă curiozitate,
ci din necessitate,
Se repetă istoria, nu se repetă?
Chiar dacă istoria,
în mod esenţial, nu se repetă,
cine nu-şi reaminteşte trecutul,
Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...
Ai creat în jurul-ţi
un mit al trecerii
prin necunoscut,
Îmbrăţişare dai gândului tainic
CLIPA...
Te văd,
copilul meu,
Foşnetul plopilor,
pălirea frunzelor
înainte de ploaie,
croncănitul ciorilor,
De atâta soare
şi lumină
ochii îmi obosesc.
Îmi afund privirea
Şi iată
o altă primăvară –
mult mai idilică,
pentru că
Cuiburile de porumbei
de pe veranda noastră
se umplură de puişori
care ciripeau,